…a fi…..prezent
A fi prezent este unul din lucrurile pe care le invatam inca din copilarie, peste tot unde mergem se face prezenta. La gradinita, la scoala, in facultate, la birou, la pensie si ... chiar si dupa, toate formele de organizare sociala pe care le avem se bazeaza pe acest element, PREZENTA, deci ai spune ca e un lucru foarte important pentru noi, insa intrebarea este: Cat de prezenti suntem?
In copilarie suntem, majoritatea, destul de incantati de lucrurile noi care se intampla, asa ca, suntem destul de prezenti, suntem atenti la toate misterele care se dezvaluie in fata ochilor nostrii. Mai apoi legam prietenii si ne implicam in tot felul de activitati care au o componenta foarte puternica din aceasta directie. Totul pare sa aiba un sens si o directie de dezvoltare a omului, daca ne uitam la categoriile respective o sa observam o mare placere de a trai viata, de a incerca lucruri noi, un optimism si o incredere extraordinare. Sentimentul il mai intalnim si la adulti in primii ani de munca, apoi, ceva se intampla. Ceva, ce pare bizar, pentru ca tot ce am invatat si am facut pana in acel moment ar trebui sa ne dea acea baza de pornire, acel rezervor de resurse care sa ne faca trecerea cat mai placuta prin aceasta viata.
Si....totusi ... ceva nu merge, ceva in acest urias sistem nu functioneaza asa cum ar trebui. Acel ceva suntem chiar noi, noi cei care ne pierdem acea stralucire in ochi, care ne pierdem dorinta de a face lucrui noi, care treptat ne pierdem increderea in noi si bucuria de a trai. Incet si sigur ne lasam prada fricilor pe care sistemul le trimite subliminal si cu care te alimenteaza mereu, devenim niste robotei, care urmeaza un traseu bine cunoscut, atat de bine, ca de multe ori nici nu mai observam pe unde mergem sau ce se intampla in traseul nostru. Ne trezim pur si simplu ca am ajuns la destinatie, fara a fi nicio secunda prezenti in tot ceea ce facem. Intram dimineata in niste cladiri, vezi chipurile, gandite pentru oameni, in care respiri aer filtrat, vezi lumea prin niste geamuri ce au o tenta de culoare, de cele mai multe ori spre gri, asta daca ai noroc si stai langa geam, zona in care stai cea mai mare parte a zilei este profund impersonala si de o lipsa a intimitatii impinsa la extrem. Evident ca desi am tot inventat in ultima vreme masinarii si unelte care sa ne simplifice treaba noi in loc sa muncim mai putin, muncim mai mult si facem reduceri din ce in ce mai mari pentru niste termeni pe care majoritatea nici nu-i inteleg: free cash flow, indici bursieri, previzionare de buget..... si alte astfel de inventii. Dupa o zi petrecuta intr-un mediu deloc prietenos ti se cere sa ai o viata echilibrata, de parca societatea ar fi interesata de tine. Daca societatea ar fi interesata cu adevarat de oameni si nu de bani si de profit n-am mai avea atatia ceresetori si oameni care mor de foame si n-ar fi un lucru atat de comun incat sa trecem pe langa ei si sa nu se intample nimic, sa nu se produca nicio emotie, nicio reactie, nimic.
Si in urma a toate astea ma intreb din nou: Suntem prezenti? Si daca raspunsul e da, ma mai intreb : Oare? Pentru ca nu pare posibil ca niste oameni atat de veseli, entuziasti si plini de incredere sa se transforme in asa masura doar pt ca s-au “maturizat” sau doar pentru ca din orgoliu si alte lucruri marunte se iau prea in serios.
Hai, sa ne dam o sansa si sa traim viata la prezent, ca atunci cand eram copii, hai sa fim pentru ca suntem si nu pentru ca banii ne impun sa-i inmultim.
Toate bune. Hai sa fim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu